Ești
Te-am întâlnit printre percepții
când renunțaseși, nu mai căutai...
Nu înotai, ne-ncrezătoare-n apă;
doar înălțai în sine adevărul propriu,
- o insulă înfiptă-n valurile iluzorii
pe care singuri oamenii și le ridică
doar ca să-și merite limanul unui rai!...
Știai. Tu, neclintită,
aflaseși că ești, întâi de toate,
propria alegere;
nu status altora,
nu delegată, după caz,
ca purtătăr de vină, la necaz
sau doar ca responsabil
pentru conformitate...
Te-am observat, în astă vreme,
de undeva-n înalt, iubind seninul tău:
ai învățat că, liberă,
apa-i întotdeauna vie,
că tu ești și-nafara undei și-năuntrul său.
