Răbdare

E deziluzia, să știi,
când nu poți integra
ce altfel ai îmbrățișa,
mai conștient de tine...
Nu îndrăznești,
din colț de sine-ajuns,
să crezi că poți avea
ce ne-mplinirea
pare a-ți fura
din astăzi,
din trecutul...,
trecut azi în revistă și
fad chiar în percepții...
Deschide lumea ta!
Zâmbește-i,
ca să îți surâdă.
Oferă-i, întreagă,
retrospectiva unei vieți
continue și asumate,
care vibrează și
fără de care
astăzi n-ai putea visa.
Știi că există vibrație
și planuri
și dorințe  
care se-ntâlnesc.
Răbdare, om frumos!
Găsi-o-vei pe-a ta!

Tu

De fiecare dată când
mi-aștern privirile în foaia albă,
tu, undă de senin prin gânduri,
imaginezi nuanțe
ce răzbat din înțelesuri.
Contur vibrant,
ghicit în slove,
devii chiar plinul
în îmbrățișarea-mi care,
altfel,
goală, fără de cuprins ar fi...
Și-mi ești mai mult decât minune
- o întrupare într-un cânt
rimând celest: sunt tu.   

Lipsă temei

Ști-vei că-i el
când pieptu-i întreagă te-ncape,
iar inima lui pulsează culoare ochilor tăi.
Chiar îți pare că nu-i
- ți-e atât de aproape,
de parc-ar fi tu
oglindită de irișii săi!
Înțelept e să vezi
că iubirea nu se confundă
cu-n gând ce subordonează
atașamentul posesiei cu vreun oarecare temei!...
E, fiecăruia, mai întâi iubire de sine
radiind dinspre celălalt acea fericire
care-i face pe oameni
să se confunde cu totu-ntre ei. 

 























Liber

... de ce în viscol împunge fruntea-ți înainte
văzând că tot ce-așterne sub mantia-i zăpada
își îndulcește muchii ce-au crestat în om pe viu credința?
Azi știu.
Nu fulgii, perfect căzuți,
imaculați în încercarea lor naivă de-a ne-ntroieni,
ba duși de vânt, ba lăcrimând în soare
ne vor fi modelat ființa.
Nu.
Potrivnică ți-i hula de-o-nfrunți înțepenit...
De-o știi primi în față, călătorind prin tine,
când ferm, când delicat,
-ți va risipi ca fulgii mohorâte zguri
sub care renunțarea-ți schimonosește conștiința.

Azi

Azi nu ți-aș spune că-mi ești dragă,
de-aș mai simți fiorul încolțit
de gânduri ce ancestral îmi locuiesc ființa
- eu, nod în universul de emoții,
educat să-mi condiționez putința
la ce-au trăit mulți alții înaintea mea...

N-as spune te iubesc,
de-aș desluși măcar lăstarul vreunui vis
că-mi proiectează dimensiuni iubirii tale,
ori de-aș afla c-aștepți să schimb câte ceva,
sau că afecțiunea, odată civic statuată,
e... status quo al amândurora!

Azi am pierdut ego-ul, neliniștea, alerta
și chiar războiul ce se-mpotrivea iubirii...
Plătesc, e drept, tributul rațiunii,
înțelepțirii unanime ivită din cenușa-nchipuirii.
Știu c-am ales a nu mă-mpotrivi minunii
că azi nu-i ieri nici mâine înainte de-al trăi.