Emoție


... adormi;
- ți reverberează-n glas
acordul vorbelor cu drag rostite,
sub pleoape așternute, nu sfârșite,
să-ți fie visului popas.
La fel de vie-i
culcușirea ta în noapte,
instantanee, insolită,
emoție cutreierând nelimitat prin simțuri,
deși-n dimensiunea unei șoapte...

Dorm?!

Am adormit, iubire...
Tu vino, mă-nvelește
în vers duios
din tălpi pân’ sub bărbie.
Lasă-mi obrajii și fruntea
liberi, liberă; Vezi cum
– dorm, nu?! –
lumina-n ei se odihnește?
Descântă-mi visul,
mângâie-mi suflarea,
fi-mi armonie regăsită
și-apoi, încet, în brațe-mi
completează-ți rostul;
Hai, vino și te cuibărește!...