Pasiune

E electric gândul la tine;
din creștet și până în vârful degetelor
adun fiori - alternativă îmbrățisării pe care o știu
înainte de a te cunoaște...

...deodată îmi ești în brațe
şi odihnești atâta armonie lângă sufletul meu,
încât somnul e de prisos:
unul altuia descoperim
că pasiunea are doar... butoane «on».

Însă dispari ca posibilitate. Ca de fiecare dată.
... scutur din cap
asemenea prietenului patruped
care nu înțelege duşul rece, instantaneu...
Scurtcircuit!...

Întreagă

Te știu și numai după pași:
paradoxal, oricare drum străbați,
cât de departe, e înspre mine.
E ca și cum,
deși schimbi o direcția pe alta,
tot orizontul mă conține,
cu sunete cu tot, cu simțuri, cu percepții – toate.
Nici că te văd!...
Sunt prea departe.
Ești departe.
Știu doar să-ți fiu..., că-mi ești.
Întreagă,
chiar noțiunea de distanță n-are atâta gol
să-ncapă-n ea cât mi-ești de dragă!

În fiecare

Senin mă revărs,
luminând fruntea ta, calmă,
când îmi îndrăgești sărutul,
și alintul,
și binecuvântarea fiecărei dimineți...

Iarbă mă aștern,
odihnind trupul tău, destins,
când îmi împărtășești visele,
și puritatea,
și fiorul fiecărei mângâieri...

Floare mă deschid,
rivalizând cu ochii tăi, uimiți,
când îmi sorbi culorile,
și prospețimea,
și aroma fiecărei dorințe...

Om mă dăruiesc,
întrupând destinul tău, nerostit,
când îmi ceri sufletul,
și credința,
și eternitatea în fiecare clipă...

Mai dragă

Ochii tăi teribil de limpezi
îmi lunecă fiori sub piele...
Năpârlesc, parcă!
Lepăd instantaneu cute, oboseală, lehamite
cu care anii m-au dăruit din plin, cu migala rutinei;
mă redezvălui cătării lor curioase...

Impulsul tandreții cu care mă-mpungi fără sfială
îmi cutreieră trunchiul dezmorțit,
îmi electrizează brațele
pănâ în vârfurile degetelor!...
Dau să te cuprind și,
brusc, se curbează întreg spațiul iubirii
sub puritatea gestului:
brațul meu înconjoară
nu doar talia ta,
ci întregul împărtășit
chiar și din priviri.

Ești cu atât mai frumoasă
cu cât în mine revăd adesea
toate câte mă-ncântă la tine!
Dezinvoltura-ți se reflectă în atitudinea mea,
vorbele-mi sunt așteptările tale,
zâmbetul mi-ai împrumutat fără termen...

Mi-ești cu atât mai dragă.

Pescar

E un dans al eterului cu apa
cuprinderea sensului a tot ce trăiesc.
Arunc plasa
 - are forma, întinderea, densitatea,
si mai ales dorința de a cuprinde
a simțurilor mele -   
avid de cunoaștere,
curios de tandrețe,
nebun de dornic de fericire...
Prind uneori conținut
- ceea ce iubirea,
în generozitatea ei, îmi dăruiește –
însă cel mai adesea, printre ochiurile sitei
pe care, păcătos, le mai pierd din vedere,
puzderie de licăriri îmi scapă,
sensuri îmi fug printre degete,
iar înțelesuri pe care le ador
știu că nu le pot păstra...  
Plutesc între planuri fluide
- pescar sentimental,
fără nadă și fără normă,
proiectându-mi ființa,
fără odihnă,
pe întreg orizontul...

Te port

Te-am visat, femeie...
Ești arcuită în subconștient
asemenea apei care,
proaspătă și energizantă,
își revarsă prea-plinul
pe curbura sufletului meu
întrupat în amforă de lut.
Te găzduiesc, femeie
- ești acasă la mine în gând,
unde ai libertatea să iubești,
să cochetezi cu feminitate
și să te-alinți în timp ce eu,
cu mâinile-n lutul moale al firii,
dau formă conținutului nostru.
Te port în mine, femeie
- parte a periplului meu masculin
către cunoaștere
în care tu, maestuoasă,
îmi deschizi drumul
cu un torent de simțire
care mă revarsă prin lume...