Dăruind
Nu-i vântul răscolind îmbrățișarea;
doar nerăbdarea, abătându-mi gândul...
Mă poți afla curat, în panica de surle
-a revoltei; urle! Învăț să fiu nevinovat...
N-am scuza veșmânt: -ți sunt spirit despuiat
de ego. E-adevărat, doare în tine când altora nu sunt...
Mă iartă, de toate diferită, așa cum te-am aflat;
durerea-ți mi-e păcat, când lumea-mi pare ipocrită...
Voi accepta în vreme, doar lasă-mi albe pagini,
să n-aibă scrisu-mi margini deprinse a se teme...
Știam că doru-i cânt; că-ți este, mi-i povară:
și-n vers poate să doară! L-aștern și-i frânt...
Puzderie-mi știu simțuri tălmăcite firii
ca rod iubirii, ce-mi dă un sens să fiu...
Știi, ca și mine, iadul! Ajută dăruind,
s-ajut primind, fiindu-ne pământ, apă, răsadul...
