Înălțare

Mult mai tânăr, îmi spuneam
că... liniștea e un om chircit
în umbra lui,
cu mâinile strecurate în gând,
căutându-și iubirea
ca pe-o atingere
uitată în colțul buzelor...
Și totuși, știam
că timpul... plouă peste mine,
mugurii îmi cresc
și-apoi înfloresc 
zâmbet larg, deschis,
regăsit aievea
în deplinul sine,
dincolo de vis.
Mâinile-mi tresar,
se desprind de gând,
nemaicăutând;
regăsite bând
în îmbrățișare.
Viața nu-i uitare;
este înălțare
fără a fi mit.
Fii îndrăgostit!

Rimând

Nu poți să spui,
dar lumea spune făr să știe;
știind,
adori să pui în vorbe bucurie,
să asortezi iubirii rotundul din vocale
să-mi simți pe solduri palmele
rimând
în versul care te-a ales mireasă,
vibrând cu miez până la vărf de degete...
Chiar ești frumoasă
și strălucești de-atâta mine;
în ochi îmi regăsesc oglinda,
chiar și când nu-s în fața lor...
Ni-i dor.
Atât de dor încât, smerit,
deloc ușor... devine, eliberat, ușor.

Pastel

Te însoțesc îndrăgostit prin lume,
prin anotimpuri în același timp;
am muguri, flori și fruct, si-odihnă totodată!
Am soare și zăpadă, și calde ploi anume
să-mi iau din ele energie
pentru ce vreau, pentru ce simt.
Mă însoțești cu armonia ta cea vie
și îmi presari pasteluri de fiori
în calea ce ne-așterne bucurie
din care respirăm seninul
mergând și dincolo de nori!...

Totul va fi bine

Nu avem timp;
n-avem ce măsura!
N-avem de disputat,
de împărțit în două,
nu știm a separa.
Nu așteptăm,
pentru că este;
nu-s toate ale mele,
ale tale nu-s.
Palpabile, ca-ntr-o poveste,
le-avem, cumva, a noastre
făr’ a le-adjudeca!
Le-mpărtășim pe toate
nu fiindcă le dorim;
dorite altădată
acum se manifestă
ca stare de sublim.
S-au întâlnit;
le recunoaștem unul celuilalt
atât de simplu,
uimiți de chiar firescul
de-a plonja cu totul în înalt!
N-avem cotloane,
nu trăim scenarii;
n-ascundem iubirea
după reguli gri;
inima noastră deslușește arii
nelimitate-n plan;
proiecții răsfățate de Divinitate
în planuri ale Sinelui de-a fi.
Și am numit-o,
parcă de la sine,
regăsire.
E plin, ce-și află în rotund
chiar sensul: totul va fi bine.

Palma ta

Când mă așez în palma ta
-s ca viața; întrupez o cale
să-ncapă simțurile toate
și armonia gândurilor meritate,
și plinul cărora îi suntem parte.
Închide-o! Încet. Și conștient.
Se integrează în firesc,
cu forța inimii eliberate.
Deschide-o! Încet. E palma ta.
Aceeași. Mă trăiești. Deja.

Floare

Nătâng de tânăr, altădată
rupeam câte un ram de măr;
mi l-aș fi prins în păr
- l-aveam pe umeri, ca o fată!
Probabil dorul pentru ea
în plete mi se ascundea
timid, știind că-i neaflată...
Dar ramul nu-l prindeam;
...- l duceam la buze: ...- i sărutam
floarea alb-roz, amar înmiresmată.
Deși-o rupeam, voiam să crească,
polen să-i fiu, să mă iubească,
să-mi fie dragoste curată.
Fiece floare-n fiecare an
mi-a dăruit amarul lipsei de liman
din însăși seva ei curmată...
Mai vârstnic azi, privind în sine
am regăsit și seva, și pe tine
în viața mult prea încercată,
prea încărcată cu frânturi
ce-au rupt nevinovați muguri
de tinerețea-ndepărtată...
În inimă îmi crește floarea
- acolo-și află calm savoarea
atât de căutată!
Petalele mi-s așternute
în simțuri binecunoscute
- mi-i binecuvântată.
Rodește rotunjimi de măr
la tine în obraji și-n păr
cum te visam odată.
De-i iarnă-mi râde din zăpadă
mai albă decât ea, mai caldă
decât muntele cu care-așteaptă
să-i fiu plutire sub picioare
sau țurțure topit de soare.
De-i primăvară, mi se-arată
cu suflet verde, proaspăt răsărit
sorbind lumină, dornic de iubit,
- iubită toată.
De-i vară-și caută prin frunze
sărutul fructului pe buze,
rotund acum; dezinhibată.
De-i toamnă, amăndoi ne culcușim
în curcubeul ce-l trăim,
adulți, ca niciodată. 
 
 

Răsunând

Vârtej de fulgi cobor în serpentine
- simt suflul, între brazi, din pieptu-ți
răsunând spre mine...
Domol, m-aștern sub tălpile iubite
s-alunecăm în noi:
tu – o zvârlugă numai zâmbet;
eu – bucurie, cu care te adulmec...
Nu coborâm, deși odihna ne așteaptă.
Urcăm;
deja am mai urcat o treaptă.
Deasupra nu e negură.
Nu bate vânt.
E adiere și senin.
Căldură.
Plin.