Veghe

Aș da și somnul uneori
să te privesc, la mine-n brațe,
cum, instinctiv, trezești fiori
ce-n liniște vor să se-agațe
de perna unde ocrotim în șoapte
iubirea zilei, avidă să înhațe 
ceas după ceas, din fiecare noapte.

...ce văd?

În palma mea e apa, neîncepută,
limpede, iubită val cu val și
bucuria nerostită în adâncuri,
adusă în lumină
de regăsirea tihnei unui mal...
În palma ta e creasta, neurcată,
în poale înverzită și-adorată cu senin,
cu-atâta viață-n trunchiurile
înrădăcinate în suișuri
pe poteci către azur deplin...
Împreunate, văd un astăzi
care s-așterne chiar în noi
cu forța de-a răzbate timpul,
de-al recrea în amândoi.
Văd armonia din privire
și-odihna în comuniune
- oameni în fiecare zi, în sine
aflându-se și bucurându-se
de propria, dragă, minune.

Alint

Când mă răsfeți în tonuri de alint
chiar simt cum urmăresc ecoul șoaptelor
în părul tău, unde ascund un zâmbet
- să-l știu doar eu; să-l știi doar tu.
Și fluier, de nebun de fericire
că-n valurile înspicate
din cosita-ți ce îmi mângâie obrajii
ne regăsim dorința de intimitate...
Tu știi că astfel îmi alin
chiar dorul regăsirii în deplin;
chiar slovele iubirii ar fi aruncate
neantului, dacă jumatea-mi le-ar rosti
și nu le-ar întregi cealaltă jumătate
cu înţeles, cu sensul de a fi.
În părul tău ascund un gând
- să-l ştii doar tu; să-l ştiu doar eu.

În tihnă

E luni;
e prima luni din săptămâna fără timp,
în care minutul ticăie din tine,
în mine răsucind cu limbă albă
puritatea acestui anotimp
ce întrupează verdele ce vine!...
Iar rugăciunea-mi este salbă ce-ți așez
pe umeri, în acest duios răstimp,
și îi dezmierd înfiorat în sine
c-adăpostesc sărutul ce-ți visez...
Tu dormi;
pe gene-ți tremură lumina
cu care m-ai primit și-n visul tău.
Eu îți veghez tandru odihna
de luni; de toată săptămâna.
O fac; voi face-o mâine și mereu,
cu-ntreg firescul ce-mi aduce tihna,
... o  mângâiere îți animă mâna
și-o petrece cu drag în jurul meu!...

E iubire

În emoții împlinite
de trăire ce strecoară vis luminii
și în cuvinte rostite albului divin
pe care împreună-l nuanțăm
iubire-așternem...
Destocăm iubire!
Redăm un spațiu
nesfârșirii..., pe care
ani de viețuire
au sedimentat-o-n noi...
Am regăsit dimensiunea sinelui
și am eliberat-o în îmbrățișare,
smeriți,
cu binecuvântarea binelui,
ca unul,
recompus în universul care
ni-i menire.
Să ocrotim scânteia de magie
în căușul palmelor,
să-mpărtășim chiar suflul
în împreunare,
să dezlegăm iluzia
proximității adaptate!...
Ni-i dată s-o primim acum;
este iubire.

Întregul

...mă pictezi! Iubito, în culoare
îmi descoperi surâsul cu fiecare tușă!
Oare știi că-ți zâmbesc?
Dincolo de alb sunt creionat
după sufletul tău;
doar asortează-mi nuanțe
mai vesele sau mai dragi!
Mângâie-mi trupul
cu mișcări prelungi,
așterne-mi armonie în simțuri,
picură-mi în ochi
lucirile gândurilor
în care te chem,
adorată,
să mă fii...
Știi că îți sunt,
curcubeu peste lume,
întregul.

Viziune

Mi-e-n brațe-atâta-mbrățișare!...
Mi-ești liberă; mi-ești nesfârșirea
de-a ocroti în simțuri gândurile care
te-aduc la mine. Mi-ești iubirea.

Să caut să te văd în mai apoi?...
Să văd prezentul ca fiind trecut?!
Mi-ești armonie regăsită-n noi,
în care timpul n-are început...

Și, mai ales, sfârșit nu știu a spune!...
Magia împlinirii prin culoare
trăiește cu adevărat în viziune
proiectând prezent în depărtare...

Si-atunci?! Necavaler și fără așteptări
croite după șabloane fără sens,
doar te invit să asortăm prezentul cu urmări,
să decorăm trăirea noastră cu intens.
  

Redecorăm

De alb ni-e drag și, mai ales,
ne place în nuanțe să-l zâmbim,
să-i sărutăm tandru obrajii-n
care bucurie conștientă regăsim.

Este firescul. E atât de delicat; 
reîntregim decorul, cu uimirea
că iubim ce altădată am visat.
Astăzi redecorăm iubirea!

Când eu pun buze – pui fior;
când mă alinți, tresar de-atâta tine;
ne dăruim cuvintele cu dor
și le primim cu nesfârșire.

Se-așterne

În fiecare zi ating o zi de vară;
o ocrotesc între palme,
și-i sărut obrajii ce mi se-oferă
străjuiți de lumina ochilor!
Cu delicatețe, inima-mi spune
că pulsează iubire în jur;
eu integrez iubirii noastre
nesfârșirea.
Ea se-așterne..., miracol regăsit
în puterea noastră.

Pot să jur!

June, cumva - doar anii-mi arătau așa,
la vremea când mai mult voiam să o găsesc,
să o iubesc după ce-aș fi aflat-o!...
-abia azi știu de ce-mi părea că sunt bătrân...
Eram! Doream! Și căutam, și chiar zâmbeam!
Dar în același timp uitam de mine...
Uitam chiar de iubire!..., căutând-o.
Avid de a o desluși în jurul meu
am ferecat-o înăuntru-mi...
Sub cearcăne de dor, în gânduri care... dor,
prin zile-n care simțurile mor...
A trebuit să vină anii peste mine,
mulți; să nu mai sper că vine,
să-ndrept chiar zâmbetul
cu care voiam să o întâmpin spre... sine!
Și-atuncea a venit!
mi-a dăruit iubirea când, necondiționat,
am regăsit-o-n mine,
când în ființa mea s-a oglindit.
Și m-a îmbrățișat cu toată armonia
de care tinereațea, oarbă, m-a privat.
Acu-s matur – tot anii spun!...
Dar tînăr. Tineri suntem – pot să jur!

Alint

Când mă răsfeți în tonuri de alint
chiar simt cum urmăresc ecoul șoaptelor
în părul tău, unde ascund un zâmbet
- să-l știu doar eu; să-l știi doar tu.
Și fluier, de nebun de fericire
că-n valurile înspicate
din cosita-ți ce îmi mângâie obrajii
îmi regăsesc dorința de intimitate...
Tu știi că astfel îmi alin
chiar dorul regăsirii în deplin;
chiar slovele iubirii ar fi aruncate
neantului, dacă jumatea-mi le-ar rosti
și nu le-ar întregi cealaltă jumătate
cu înţeles, cu sensul de a fi.
În părul tău ascund un gând
- să-l ştii doar tu; să-l ştiu doar eu.

Răstimp

Vieţuitor în astă lume, chiar te iubesc!
Iubesc prezentul fiindcă te... conţine
şi... aparent eşti lângă mine.
Prezenţa ta..., e altceva;
o regăsesc de regulă în sine...
Am regăsit-o şi-n afara mea!
O-ating! O mângâi! O scriu!
E ca argintul viu; deci are şi substanţă!
O regăsesc şi-o pierd în fiecare zi!...
Această lume nu-mi permite «a iubi»!
Se teme că din acest infinitiv golit
aş personaliza iubirea noastră
făr’ să-i ştirbesc din infinit!
Uite, iubito! Şi iartă-i, dacă se mai poate;
uite cum ne împung cu reguli deformate!
Cum vor să vadă pe chipurile noastre doar grimase
lipsite de entuziasm..., adesea dureroase
și cum ne fură din senin..., din personalitate.
Da, e a noastră! Ştiu c-o putem avea!
Necondiţionarea e calea de-a ne lumina
şi-ar fi de-ajuns să redeschidem,
larg, cu împăcare, fereastra către ea.
Dar nu-i deajuns!
Timpu-i nebun de fericire, dar lumea nu o vrea!...
E clar că a iubi din nou, mai mult,
mai conştient sau cum s-o defini
încalcă, fără drept de apărare, regula!
Şi-atunci, biet călător sfidând cutume
voi face rezervare să iubim în altă lume!
Iubito, te invit în timp!
S-alegem chiar momentul gazdă iubirii noastre!
Şi ne-om iubi şi-o clipă, şi cinci minute,
o oră sau... din anotimp în anotimp,
o pauză din viaţă și-n zilele de luni;
în ani lumină să rezervăm răstimp...

Îmbrățișați

Azi nu tragi linie..., nu ai bilanț de întocmit!
S-a terminat doar anul; ai incă mult de dăruit,
deși de-o viață pare că iubești,
parcă abia ai început! Și crești...
Multiplică fiorul cu dorința
și-alege provocarea, nu obișnuința!
Ridică-ți chiar și dorul la pătrat
- dezvoltă-l ca prieten; trăiește-l cumpătat!
Șoptește, alintă, mângâie și-alină;
înlocuiește griul cu o viață plină!
Azi te invit la mine-n gând
să-ncepem anul îmbrățișați rotund!