Însoțitor

Sunt doar un om venind pe drum.
Nu știu porni, să plec...
Știu doar purta un mine prin acum;
am dezvățat să trec!
Nu-ncep suișuri, nu-ncerc prăvăli.
Îmi știu măsură clipa.
Chiar munți mi-s dați să-nvăț păși,
talazuri să-mi despice frica!
Sunt doar un drum prin om purtat,
însoțitor în viu
și-nvăț iubi în calea de urmat
fiindu-mi, să îți fiu!

Magic

Nu poți rosti durere în cuvinte,
s-oferi absurdului contur
chircit în brațele simțirii
doar c-ai scăpat gândirii hățul!...
Poți, oare, omule integru
s-asociezi naturii ce surâde-n tine
doar umbra - percepții zugrăvite-n negru?
Oare-ai nevoie de vreo vină, de rușine
doar ca să meriți viețui vreodată în lumină,
iar brațele-ți deschizi atât de tare
să-ți fii doar cruce,
în loc s-accepți că orizontu-i mult mai larg, mai mare?!...
Deplângi durerea
ce pare-a pedepsi anume prin strâmtul univers
sau ție-ți plângi de milă
fiindcă-nspre sine n-ai căutat încă acces?... 
Cât de prieten ți-aș fi eu,
să storc din slove tragic,
știind că-n fiecare rătăcit cătând spre Dumnezeu
doar zâmbetul e magic?