Ție, poezie!

Ești a mea, că nu-ți știu altul,
nu te-adjudec făr’ să vrei,
știu să-ți fiu, smerit, amantul
răsucindu-te-n condei!

Mulți te cred capricioasă,
alintată-n abordare;
eu te-ncondeiez: frumoasă
- energie creatoare.

Nici că știu de unde-apari;
din străfundu-mi limpezire
văd în alții cum tresari
libertate de iubire.

Adiere

Doar curcubeu ți-s, printre gene,
când adumbrești culori spre vis
și-asculți cum timbru-mi ți-mângâie aleanul
poveștilor ce încă nu ți-am zis...

Mă-ntrezărești la întâlnirea dintre pleoape
fără contur; doar adiere-ntre cuvinte
ce împlinește dincolo de șoapte
iubire așternută dincolo de minte...

N-aș ști să-ți spun de-i poezie sau magie
simțirea-ți caldă îmbrăcată-n vers,
dar știu a-ți povesti-n culori fiorii
ce ne-au surprins călătorind prin univers!...