marți, 30 decembrie 2014


























Mie

Poezia mea, ești tu!
Așa dragă, cum te știu
- cum încerc astăzi să-ți fiu,
în cuvinte prețuite
și-n metafore trăite,
cu o rimă prinsă-n șold,
delicat, să-mi dea imbold:
te rostesc cu vers nestins,
după talie cuprins,
si-n emoții te aștept
redeschise, larg, în piept
- suflu de creație
din imaginație
regăsit prin tine,
vindecat cu bine.
Te invit din gând
să trăim rotund,
albul din hârtie
nu ți-l scriu; e scris. Ești vie!
Rerostită,
Retrăită.
Reiubită.
Mie.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

























Al tău

E ocheadă? Mă alinți?!
Hei, răsfățato!
Mutros de-aș fi, mă-nalți în zâmbet
- din colțul buzelor dorința-mi simți!

Da, furi spre mine neastâmpărată!
Aluneci, parcă!
Știi că te-aș cuprinde toată-n brațe
- am deveni îmbrățișare, deodată!

Și știu!... M-alegi al tău, deloc ușor!
Doar calea e ușoară!
Provoci în mine chiar destinul tău
- ce delicat m-alini când mi-este dor!

Ești leac!... Iubirea-i vindecare!
Tu, frumoaso!
Ai redeschis în pieptul meu o poartă
- te regăsesc intenție, amor, chemare!

vineri, 26 decembrie 2014



















Tu

... mi-e vis, adesea; azi mi-e... fior.
Tu, grijulie, mă-nvelești cu dor,
și-mi ții în brațe trupul amorțit
de-atâta timp... sustras de la iubit!

... mi-e vindecare plinul; seara mi-e... gol.
Tu mă cutreieri; simturile-mi alcătuiesc un sol
pe care pășești, cu armonie de explorator
îndrăgostit de drum – întotdeauna cel ușor!

...mi-e sens destinul; iubirea mi-este... miez. 
Tu-mi ești lumină din care mă reinventez
și-n care, nebun să nu separ trăirile de timp,
voi arde – piatră-n soare, pe creasta propriului Olimp!

luni, 22 decembrie 2014





















Darul

Când sufletele tânjesc după magia de Crăciun,
ne-apropiem fără să știm chiar de hotarul
dincolo de care, fiecare, se redescoperă mai bun
cu sine, cu ceilalți și pregătit s-accepte darul!...

Și-abia atuncea cerurile își deschid menirea
de-a face loc dorințelor, să le-mplinească
pe-acelea conștiente, care ocrotesc râvnirea
cu-aceeași grijă cu care știu să dăruiască!...

Chiar te doresc, ființă dăruită cu spirit și magie;
e-n fire să mă simt parte-a lui Christ, creație divină!
Eliberat dintre cutume, riscând melancolie!...
Nu zadarnic: iubirea-și ia și timp și suflu din lumină.

duminică, 21 decembrie 2014





















Acum

Azi ești frumoasă;
ești vara care nu iernează!...
Pe care-o regăsești
în ochii-mi larg deschiși,
privindu-te; trăind chiar ce visează!
Mergi prin păduri, străbați șosele,
te-nalți desupra urbei
și treci prin ziduri
cutreierând iubire!
Mâ-nalți cântând în rugă;
îmi deschizi în piept cupole de senin
pictate-n mir, direct pe... nesfârșire.
Azi te ador.
Idee, și cuvânt, și pas, și faptă.
Ești vara-mi dinăuntru-mi revărsată
mai albă și mai caldă, iarna asta,
acum ca niciodată!

duminică, 14 decembrie 2014


























Te-aș săruta!...

Dacă nu m-aș opri sărutându-te,
dacă-aș sorbi, aș urma vibrația
oriunde aceasta ar cutreiera formele tale...,
oare astfel,
multiplicându-mi sărutul cu factorul voluptate, 
buzele-mi n-ar croi o rochie
ce mulează tandrețe pe trupul tău?
Da, iubito,
de teama rezultatului «dor...»
nu m-aș mai opri din sărut,
mai ales că
în ecuația buzelor mele cu pielea ta
nu există necunoscut.
Rochia de buze ți-e ca turnată!...
Are tivul roșu, mângâindu-ți călcâiele,
curge portocaliu peste șolduri,
se cambrează în galben sub sâni
și eliberează pense de un verde intens peste pieptu-ți plin,
arcuindu-se apoi albastru curat la baza gâtului.
Ești atât de fericită,
încât privirile-ți radiază energii indigo;
muză și croitor, împreună, dăruiți cu violetul iubirii...
Da. Nu m-aș opri!
Doar..., mă întreb:
de nu-mi trag sufletul,
rochia asta a ta, când ai mai purta-o?
Când te-ai mai răsfăța învârtindu-te prin lume în ea?
Îmi recapăt suflul,
mă reîntregesc cu iubire
și te admir uimit pentru câteva clipe;
te-aș săruta!...

vineri, 12 decembrie 2014


























Prezent!

Pe tine nu te port in gând!...
Cu farmecul spontanului
te-ai întâmplat în preajma mea;
te-ntâmpli... zilnic - mai curând!

Azi știu, privindu-te din nou
c-ai fost mereu parte din mine,
dar nu în gând! N-aveai o formă
anume, n-aveai chip; erai halou!

Erai, ca și acum, vibrație trimisă
de inima-mi strigându-te în univers
și, culmea! Întâlnindu-te-n afară
te-ntâmpin în poarta... interior deschisă! 

Nu! Pot spune NU până și rațiunii,
chiar și cu riscul de a deveni ciudat...
Pe tine nu te port în gând!
Ești liberă a mea; nu ești cum te-am visat!

Nu vreau să fii frumoasă; întâmplător chiar ești!
N-aștept comportamente anume,
nu-mi ești datoare, n-ai obligații.
E voia ta să mă primești; să dăruiești.

E prima dată când NU planific viața
și chiar am soare, fără să consult prognoze!
Secretul?... Las curgând prin mine doar prezentul,
Spun prezent prezentului și îl întâmpin cu: Bună dimineața!

sâmbătă, 6 decembrie 2014



















Pornesc

Azi am primit, înfipte-n ghete,
alte... picioare!
Ghetele-s lângă perete, așezate ca pentru mers...
Pentru călătoria asta am să aleg altă... cărare;
o deschid spre înăuntru, către tine
și-ajung chiar înainte să pornesc!
Eram doar... rătăcit în mine,
căutând aiurea, în loc să te primesc!

marți, 2 decembrie 2014

























Nesfârșită

E albă.
Și e-atât de mult senin
că ar putea fi bleu-albastră
sau violet văzut cu ochii-nchiși,
ori verde-malahit pulsând inima noastră!...
E albă.
În fiecare azi o redeschidem, pură,
neîncepută, ca să încapă-n ea
tot cât iubim. S-așternem vieții conținut
și sens de-a ne reinventa...
E albă.
Ieri era-ntre flori de tei fereastra
unde ne întâlneam privirea.
Astăzi e nea. Vine de sus – sus, tare! -
unde ne-a înălțat iubirea.
E albă.
Nesfârșită.
Fericirea.

luni, 1 decembrie 2014
















Curcubeu

Prima oară – mi-amintesc...
- a fost iarna. Așteptam un dar;
știam că va veni...
Că singur mi-l voi dărui..., deși, cumva,
chiar darul se așteaptă să-l găsesc!...
N-am înțeles atunci... venit-a primăvara
cu senin și prospețime și cu energie!
Și am văzut-o!
Sufletul culorii; era ea!
zâmbea oranj, clipea căprui,
verde vorbea, mă provoca în galben,
roșu simțea în vorba mea,
gesticula albastru... Mă privea
cu violet subtil pe gene!...
Mă iubea! – mi-am zis,
eliberat în curcubeu de suflul pământesc...
Și, imediat, gânduri ridicol de mature
m-au împuns: e doar capriciu femeiesc!
Însă firescul din culori
și fiecare zi pulsând în noi prezent
mi-au revărsat iubire în cuvinte...
Cuvintele-au vibrat în lumea de indiferent
și-au redeschis cărarea unde sufletele noastre
s-au regăsit privind spre înainte.
Și iarăși a împuns un gând răzleț
și n-am crezut:
E un moment! - am spus...
Doar un miracol, căruia îi mulțumesc
și care se va stinge în timp...
Poate un anotimp,
în timpul măsurat de traiul pământesc...
Dar a crescut! S-a primenit cu sens.
E binecuvântată seara, în vorbe delicate,
e ocrotită noaptea de vise întâmplate;
chiar ea, iubirea, e bună dimineața!
E-n noi, vindecătoare. E însăși viața!
E a noastră, rotundă, calmă, meritată.
Nu-ncepe cu a fost odată
și nu sfârșește. E un dar
care deschide cerul deasupră-ne,
și care, primindu-l, ne desăvârșește.
Vezi curcubeul? Astăzi aleg culoarea
doar mângâind smerit conturul său rotund
și integrându-mă în conținutul ei firesc.
Iubesc chemarea.
Iubesc să te iubesc!

duminică, 23 noiembrie 2014


























Chiar și tu

Uneori se ițește în zâmbet,
poate prea timid,
zdrobită înainte de a se desăvârși
sub calcâiul fricii de suferință...
Alteori, se revarsă în urma penelului
sau destinde culorile întinse cu latul cuțitului
și dă pânzei dorul de realitate al visului...
De multe ori cioplește piatra sau lemnul
cu mâini animate de nesfârșirea ideii...
Foarte adesea izbucnește din vârful peniței,
șerpuiește viață printre vocale,
face cu ochiul de după cuvinte
căutând reverberarea jumătății pierdute...
N-are o adresă a ei, iar timpul e doar
o uimitoare probabilitate de-a o întâni,
de-a o recunoaște ca... sine.
Viețuirea după șablon,
răscolitul în gunoaie priortar sociale
ne fură și timpul, și scopul, și identitatea.
Însă și tu, și tu..., chiar și tu ignorantule!...,
și tu, cel care doar citești, oarecum pe furiș
și crezi că nu e de bonton să arăți că iubești,
tu, care te minți că abundența de simțuri
se ține-ntre patru pereți
sau în labirintul de gânduri...,
chiar și tu poți locui în universul iubirii
ca la tine acasă.

marți, 18 noiembrie 2014



















Rimează!

Ridic bărbia zilnic și inspir...  Mi-e pieptul plin
de mare și ochii de senin. Stau drept 
- liman îmbrățișat de briză,
ponton între talazuri mângâiat
cu simțuri ridicate din adâncuri
în care-am răscolit; te-am căutat...
Mă recunosc în verde, pe frunțile falezei
de unde arcuiesc spre orizont
ecoul strigătului dinăuntru-mi,
regăsindu-te departe; aproape-nlănțuită
de un dor ce face chiar și brazii
să-nfingă rădăcini în stânca lor iubită!...
Întind spre tine brațele... Rimează cu-ale tale!
Tu-mi primenești chiar suflul de poet
îmbrățișându-ne firesc, oricâtă e distanța, înălțimea,
de bubuie în pieptu-mi ce te recunoaște
și sens, și miez, și cert. Ești vreo zeiță, muză, nimfă
sau chiar acea femeie care ei mă naște?!...  

sâmbătă, 15 noiembrie 2014



















Sens

Te regăsești, frumoasă, în chiar vorbele lui
și-n modul cum te-alintă te simți... acasă.
Te povestește de la capăt, despre tine
de data asta, și simți... că te rostește.

Lucid, intens, te recunoști fiind căldura
timbrului său..., și dorul tău capătă sens.
Știi... Bucată cu bucată, te recompune
– cum n-ai fost! – în forma ta nesfărâmată...

Astăzi ești!

vineri, 14 noiembrie 2014

























Mi-ești dor

Firește că-s izvor, că-s limpede și curg...
Asemeni tu: și răcoroasă, și clară, și fluidă
îmi răsari în undă și m-așterni înspre amurg...
Sedimentăm trecut – frânturi din viață
organic planificate, mult prea mult
visate!... Le depărtăm de suprafață.
Și nu zvârlim cu pietre în prezent,
nu îi frustrăm prezența cu nefrumos
de teama basmului trăit incoerent...
Femeie - nesfârșire de simțuri pulsând, 
eliberate de gânduri și de timp -
mi-ești dragă! Mi-ești dor iubind...

miercuri, 12 noiembrie 2014




















Primeşte-mi

Te rog să-mi găzduiești tandrețea! Vezi?
Chipurile oarbe din jur, după tipar sulemenite,
nu știu s-o asorteze și sigur nu preferă
un ten care respiră, cartonului din care sunt croite...

Respir!... Și-aș mai păstra la tine, în priviri
pictat cu generozitate, întregul spectru de culori
în mine impregnate direct din anotimpuri
ce-am trecut crezând că te-am găsit adeseori...

În piept primește-mi suflul, proaspăt și necuprins,
din orizont desprins să mângâie dorința de îmbrățișare
în care ne-am regăsit, nemărginiți în dăruit,
pe creste de iubire, aşternuţi apoi în liniştea cea mare...

luni, 10 noiembrie 2014

























Ochii tăi

Dacă zilnic te-aș vedea
te-aș îmbrățișa-n privire,
să-mi sădești în ochi iubire,
până când dragostea mea
s-ar așterne-n ochii tăi
și s-ar confuda cu ei
rotunjindu-mi liniștea...

duminică, 9 noiembrie 2014


















Dor

Vezi? Te-ascult deși ești voce
care vine din neant... Dimineață,
la fereastră, când te caut în tării,
răscolesc în trup de ceață
să te-mbrățișez... Nu vii...
Ești aici. Trăiești în mine,
răsari simț, așterni prin gând
împlinire pentru sine...
Ți-aș da timpul, mai curând
- tot ce am de așteptat
aș împărtăși cu tine
fără să aștept nimic! Mi-ai dat,
mai presus de toate, dor!
E frumos, intens... și-l cresc!
...și nu-l știu citi: mă-nvață cum să mor
sau mă ține viu? Iubesc...
Mi l-ai scris direct pe buze
și-l rostesc...

marți, 4 noiembrie 2014



















Sărut

Te recunosc între atâtea toamne:
mi-ești dragă-n mantia-ți senină,
cu părul pârguit și șal de funze!...
Prin minte-mi treci cu-alura unei iubite doamne
și cu aroma anotimpului care se-nchină,
smerit, sărutului pecetluit de buze...

luni, 3 noiembrie 2014

















Feminitate

M-ai zărit!...
Trăgeam cu ochiul la fluida ta alură;
treci prin mine, dezinvolt
- plan intersectându-mi firea -,
de-mi pierd propria postură!...
Nu mai pot distinge-adesea:
de-mi zâmbești, mă înfioară
chiar îmbrățișarea-ți caldă
sau căldură-ți regăsești
dinăutru-mi spre afară?!...
Caut uneori în sensuri:
mă trăiești îndrăgostit
de făptura-ți fascinantă
sau îmi crești direct în simțuri
universul că-s iubit?!
Știu, te regăsesc întreagă
în răspunsuri devoalate
de cuprinsul întrebării...
Dar m-alint; mă-nobilezi
dăruind feminitate.

duminică, 2 noiembrie 2014


















Senin

Dă-i drumul!
Las-o să genereze spațiu,
să experimenteze căutarea
până să afle timpul regăsirii...
N-o comprima în reguli,
n-o schilodi cu așteptări tocmite!..
Lasă-i naturalețea de-a se manifesta iubirii!
  
Și să nu dai vreodată
ce simți pe ceea ce înveți la normă
sau reflectând la cugetări elaborate...
Ridică-te deasupra a ce-i convenit să știi:
degeaba seninul e albastru,
dacă nu-l simți în tine ca atare;
dacă nu știi chiar tu albastru să îți fii!

sâmbătă, 1 noiembrie 2014


















înflorire

E-atâta dor
în mugurul care pleznește,
că doar lumina-i poate mângâia
- atât de însetată! – înflorirea,
cuprinderea între petale
a tot ce firea poate încăpea!...
E ca un ochi ce se deschide
ca să existe ziuă și culori,
și trăsături, și vise împlinite,
și forme-asociate tuturor aromelor,
și buze rotunjind cuvintele iubite...
E sens.

miercuri, 29 octombrie 2014























Neîntâmplate

Ni-i timpul alungat de reguli seci
printre uzanțe și/ sau maxime urgențe
care ne bântuie tăios cotidianul!...
Rebeli, dosim secunde savuroase
de tandrețe și intimitate
ocrotindu-ni-le cu lumină în priviri,
deși-s la nevedere condamnate!...
Ni le închipuim – sunt aspirații
pe care le hrănim din amintiri.
Atât de tare le dorim,
că ... ticăie chiar azi, acum!
..., deși-s îmbrățisări neîntâmplate.
Însă trăite.
Iubite cu intensitate.

duminică, 26 octombrie 2014

























Satinat

Altădată, nu conteneai din căutat...
Visai cu soare; aținteai în orizont
întreaga ta dorință de... întreg,
de rost trăirilor în sine... Și n-ai cedat!

Ai pus în fiecare azi al tău speranță,
ai educat intimitatea-ți să primească
nemaivăzutul ca firesc; necenzurat de fire
preconcepute marionetelor ca... siguranță!

Și n-ai uitat să crezi în... nesperat!
Ți-ai redeschis destinul; l-ai scos
din unghiuri, i-ai arcuit chiar laturile
ce-l mărgineau. Ți l-ai eliberat!

Ți-ai răsplătit - precum în tine îmbinat -
trăirile manifestând simțire și gândire,
și spirit reunite în farmec... adolescentin,
dar cu profundă maturitate asumat!

Ai înțeles că-s darul necondiționat
al firii, al naturii și al divinului din noi
care-și dezvăluie splendoarea vieții
cu gust perfect rotund și satinat!

Celor ce știu.

miercuri, 22 octombrie 2014



















Printre-ale zilei...

Când ai răgaz, între atâtea de-alergat,
când ți-este dor,
în propriile gesturi mă regăsești cel mai ușor!
Deși mă recunoști în tine,
nu-ți sunt doar univers interior;
mă și zâmbești! Mă înfior
la rându-mi, când îmi lipsești,
printre-ale fiecărei zile...
În propriile-mi gesturi te recunosc pe tine!
Deși mă... locuiești fior după fior,
nu-mi pot fi zăvorâte stările de bine;
te și reflectă chipu-mi!... Suntem argile
modelate tandru din același trup.
Îmbrățișate-n sine, din boț primordial rotund!...

marți, 21 octombrie 2014



















Puls

Nu te-aș putea uimi
recunoscând că nu știu să sfârșesc
sărutul ăsta în care respirăm!
Sunt darul tău de a primi
nelimitarea ca firesc,
ca regăsire. Căutăm,
de-o viață parcă,
limanul dincolo de care
cuvintele chiar pot iubi,
iar mângâierile nu-ncearcă
să invadeze; sunt alinare
sinelui ce-e evadat din gri!...
Chiar astăzi ne descoperim
în inima prezentului, ca puls
independent trăirilor trecute.
Reînvățăm să fim.
Ne rupem de impuls.
Eliberăm chiar așteptările avute...

duminică, 19 octombrie 2014

























poet

Mi-e zbor de tine.
Mi-e aproape.
Mi-e dimineaţă-n vers
şi rimă cu surâsul
fluturat pe pleoape!...
Mi-e dor cu degete rostite cald
pe şoldurile tale.
Mi-e fluviu părul tău
scăldându-mi chipul
cu nesfârşirea revărsărilor în mare!...
Mi-e calm şi trunchi.
Mi-e gând încredinţat hârtiei.
Mi-e munte cu suişul violet
prin tine căutând,
urmând cărarea destinului poet!...

vineri, 17 octombrie 2014


















Deschis

Azi te-ai trezit scăldată-n soare,
iar de la orizont și pân la tine
n-ai mai găsit distanța!
Nu tu aici, tăriile acolo!...
Ai înțeles deodată că...
și depărtatea este tot a ta!
Privirile-ți sunt pline
- de fapt, dintotdeauna -
de conținutul nesfârșirii...
Prezentul tău nu-i doar aici...
E și acolo, chiar departe;
e până unde poți vedea!
Chiar mai departe!
..., nu te mai împiedici
în limanul vizual.
E calea ta!
E un continuum de simțiri...
Închide ochii!... Vezi
cum se curbează orizontul
sub pașii tăi mai conștienți
de sine, de puterea sa
descoperită chiar în tine?...
Se rotunjesc și cer, și apă,
și pământ, și genuri
chiar în mâna ta!
Mirat, că ești...
Smerit, că știi.
Rotund.
Deschis către altundeva!...

marți, 14 octombrie 2014

























Trezie

Te regăsesc în geana de lumină
ce-mi lunecă pe pleoape cu splendoarea dimineții;
ești primul gând desprins de vis,
ce-mi bucură... pomeții
rotunjiți în zâmbet; îmi dăruiești trezie,
apă vie în priviri!...

Îți dăruiesc la rându-mi frunza asta,
și toamna ce-i însuflețește în culori obrazul,
și adierea răcoroasă ce-o leagănă, în ram,
să-mi mângâie pervazul
deasupra căruia, cu barba sprijinită-n palme,
mi-e dor de tine...

Seara, ne revedem cu drag în inima tăcerii
care ne întâlnește meditând la viață;
avem noroc, deopotrivă, împărtășind
o dragoste ce ne răsfață
cu armonie și tandrețe. Și ocrotim prin vis
chiar miezul fiecărei zile!...

luni, 13 octombrie 2014



















Fii astăzi!

De mult prea multe ori vrei... spațiu,
cuprinzător sau poate mai aparte,
cauți destinul în agoniseli
și gâfâi, tensionat, spre moarte!...

Avid de propria persoană, voiești
pereți mai groși, mai largi să-nalți
în juru-ți; trăiri și vise pier strivite
de compromisurile cu care te încalți ...

Strivești și celorlalți din personalitate
în cursa individuală către bunăstare;
vrei cei din jur să îți trăiască viața
- clone a fericirii duse parcă în spinare!...

Nu mai găsești timp să-nțelegi,
să mângâi suflete cu vreun cuvânt;
ești doar marionetă superficială,
atemporală; sinelui mormânt!...

Scăparea vine din trezire:
să îți acorzi timp să trăiești.
S-aduci prezentul în simțiri,
să-ți dai tu voie să iubești!

Să-nveți că sensibilitatea-i
inteligență pură și utilă,
care transcende-n timp și spațiu
ființa ta în forma ei subtilă.

Trăiește în prezent! Fii astăzi
cel care ieri sperai c-o să fii mâine!...
Hrănește-te cu tine însuți!
Fii cald și binecuvântat! Propria pâine!

sâmbătă, 11 octombrie 2014


























... din sărut în sărut

Zâmbești!...
Și te iau în brațe cu-atâta suflet încât
surâsul tău răsfrânge lumina
în emoția cu care te privesc...
Cuvintele-mi s-au oprit brusc
... în ochii tăi limpezi!
Strălucesc în culorile toamnei...
Culmea, te țin în brațe
și tu ești cea care îmi spune povești!
Obrazul tău stâng,
culcușit pe vatra inimii mele,
adună căldură pentru iarna
care ne gășește îmbrățișați...
Glasul ți-e acordat în tonuri copilărești,
potrivite pentru povestiri serioase
ce-mi țin răsuflarea în piept
până se dezlănțuie!...
Doamne, cât îl aștept!
Îl primești!...
Dragostea noastră frazează,
cu sufletul la gură,
din sărut în sărut,
cu înțeles și cu rost!...

marți, 7 octombrie 2014


















Te invit


Toamna asta merge împreună cu noi prin oraș...
Ne-așterne câte o frunză în cale,
pe la ureche ne șoptește blând,
chiar dacă ne-ncrețește fruntea
cu câte-un fuior de vânt răcoros...
Ne surâde de pe dealurile deslușite
în privirile noastre călătoare
- mesageri către sine...
Te invit în inima mea,
să aprindem culorile toamna aceasta,
de la verde la roșu,
de la roșu la galben,
și-apoi din cărămiziu să ne facem acoperiș,
și vatră, și jar, și lumină în ochi!...
Ne-om odihni și-om visa
până la senin!...

duminică, 5 octombrie 2014


















Ţi-am spus azi?...


 Ţi-am spus azi că te iubesc?
– Nu-i nevoie! - ar zice unii...
Se-nţelege de la sine.    
– Nu e cazul - alţii cred...
E prea des şi n-o fi bine!
– Nu e câtuşi de puţin
masculin! - pozează… foştii
dinainte de a fi…
– E-o prostie! spun chiar proştii…
Ce e aia… a iubi?!

Eu ştiu doar că te iubesc.
Te trăiesc. Zilnic. E… viaţa!
Cum altfel să-ţi mulţumesc?
E alint şi reverie… Energie!
E ca... bună dimineaţa!

vineri, 3 octombrie 2014

























Miez

... trăiești în zâmbetul lui!
Te ivești neașteptat de fluidă,
în colțul tresărind al buzelor sale
asemenea penselor în talia rochiei tale!...
Îi ești chiar suflul, care erupe
de-atâta emoție în vorbe dragi.
I le desprizi de pe buze, cu dor;
le porți, alintat, pe la coada ochilor...
Ești chiar tu prima geană a dimineții
când răsfeți odihna lui cu-n strop de lumină;
sărutul lui, pe care noaptea-l topește în tine.
Ești miez fiecărei zile a voastre ce vine.

miercuri, 1 octombrie 2014

















Ești vers

E încântare, lunecare în magie.
E mireasmă de iasomie strălucitor de albă
și răsfăț de măr proaspăt mușcat
- gust deslușit al buzelor tale.
E dragostea mea, perfect rotundă,
așternută ca un nisip cald
în propria-mi ființă
de mâinile tale...
Obrajii tăi chiar răsar dintre palmele mele
- inimă de tandrețe, vals de nuanțe
cu care lumina din ochii tăi mă inundă!...
Esti vers care izbucnește
iubirii să-i fie regăsire...,
iar sufletul meu rimează
cu fiecare azi dăruit,
cu fiecare mângâiere care mă cutreieră,
cu fiecare fior ce te răscolește
și care străpung suprafața!
... strălucesc pe chipul tău,
reflectând chipul meu.

duminică, 28 septembrie 2014



















Acea

E altă zi...,
cresc altă zi!
Și alta, și-ncă una;
niciuneia îi spun mâine sau ieri...
Toate sunt... azi!
Și fiecare azi,
deosebit de altădată,
nu vine și-atât...
Pur si simplu,
fiecare azi crește în mine.
Cresc și eu.
Și tu crești azi;
cu fiecare azi
care devine continuum...
Un «azi»... redefinit
din ceea ce altădată
numeam «mereu»...
Te regăsesc în mine,
în mii de zile!
Am învățat în ani să te iubesc.
Ți-am scris adesea...,
te-am creionat în gând,
să mă asigur că te recunosc!...
Am izbucnit nerăbdător trăiri,
să dau cărbunelui din mine
generoase pete de culoare;
am revărsat nuanțe de-a te visa
- le-am traversat distanța dintre vis
sădindu-le, flămând,
în ceea ce numesc realitatea mea,
dar fără să culeg...
Nu te-am găsit..., întreagă;
doar părți, bucăți,
frânturi de planuri am iubit...
Ani...
Până azi.
În fiecare zi,
în orice vers,
cu zâmbet măsurat
ori mai mutros
disimulam prin siguranță
faptul că tânjesc...
Unii-au îmbrățișat
doar părți din mine...,
însă anii
m-au învățat să te iubesc.
Ai fi putut să nu exiști.
Să nu mă vezi.
Să nu mai crezi.
Aș fi iubit oricum,
împrăștiind iubirea
în bucăți de sine...
Dar vii! Astăzi!
Primești întregul!
Nu-l măsori, nu-l cerni,
îl regăsești în tine,
în fiecare zi
și te deschizi, frumoasă,
de parcă niciodată
ai fi fost altundeva...
Mi-ai personalizat trăirile
trăind în ele,
făr' să adjudeci vreuna;
știind deja că-s și-ale tale,
că nu se mai separă-n planuri
și erup în fiecare zi iubirea.
Acea ...

miercuri, 24 septembrie 2014



















Înmiit

Îmi trec valuri de cuvinte
ondulând ușor spre zarea
ce-mi așterne dinainte -
luminată-n ochi – cărarea

dinspre tine. De la sine
orizontul se desface
căutând un țărm prin mine,
din talazuri să-l provoace...

Urci... adâncurile-n creste
scrise cu dantelărie
și-mi ești farmec în poveste,
- delicată ironie

înmiită de căldură.
Ești privirea către mare,
perspectiva ta matură
despre-aproape...-n depărtare!

marți, 23 septembrie 2014


















Magie de leac

Întâi și-ntâi, de dimineață,
când gândul îmi alunecă din vis
sub prima geană de lumină,
ți-am... prescris o frunte mai senină!

Și liniuțe-n... loc de ochi
când îmi zâmbești, îndrăgostită
și-un arc sub pieptu-ți mie arcuit,
știindu-te iubită, avidă de iubit! 

Și-apoi, în plinul miez al zilei,
când doru-mi se foiește-n umbra ta
și-n fiecare gest simt că-mi lipsești
ți-aș... sugera pe buze să-mi citești!

Și să mă cauți, să-mi spui vrute,
să mă provoci cu nonșalanță să alint
orice cuvânt, să aflu mângâiere
și descânt, avid de-apropiere!

Iar mai târziu, în ceas de seară,
asemenea răsfățului gurmand,
să savurezi magia unui vers
îți... recomand; să îl întorci în Univers!

Și-n goana noatră printre stele
dăm planuri, lumi, realități în lături
pentru magia clipei... Redevenim visare
ocrotită-n pături... de sub care mâinele răsare!

luni, 22 septembrie 2014




















Dată!

Cu siguranță nu ne-am născut fericiți!
Ne-am trezit înafară, deodată,
Țipând de atâta culoare și vânzoleală
care, omenește, ni-i dată!...

Privim în juru-ne, curioși, hămesiți
- e instinctul de a devora conținut,
de-a ne integra celor din jur, în limite
ce-asociază formă și sens oricărui neștiut!...

Suntem de acord că ăsta e verde,
că aia doare, iar briza răcorește,
preluăm legi naturale ori sociale,
mimăm teorii; le-aplicăm pe muțește!...

Unii, ne mulțumim cu normalul
extras din ideile preconcepute,
alții idealizăm simplitatea
fiindcă nu costă... E, însă, pe avute!...

Și, mai ales, simplificăm nefericirea
arătând cu degetul, înțelept,
către alții (care la rândul lor ne arată...),
nu spre propriul piept!...

Fericirea nu e moștenită genetic.
Nu ține de acumulări, de capricii...
Este mai degrabă o privire spre înăuntru
cât de liber posibil; fără alte indicii!...

N-are întindere, timp, n-are gen.
Are, însă, personalitate.
Se lasă... descifrată când dăruiești
binele. Asta nu-i doar sensibilitate !...

E forță, e anvergura de-a trăi
cu tine însuți dezgolit de ego, de perfect,
eliberat de rațiuni adjudecate aprioric
și de rudimentara... cauză-efect!...

duminică, 21 septembrie 2014



















Adorat

E ca un dans, iubito, așa e;
cuvintele care iubesc au muzicalitate
- mișcă mase mari de aer în jurul
celor care le rostesc iubindu-se!

Cuvintele împing spre înainte trupuri
să întregească dorul, să-i confere plin,
să îl reverse îm...plinit din sufletele
ce așteptau fiorul, perechea în sublim!

Au înțelesuri cuvintele rostite cu drag;
au ritm de vers, ce antrenează simțuri
să pulseze de reciprocitate, nemairătăcind
prin Univers: își află rost, capată sens!

Și, draga mea, cuvintele au libertatea
de-a transcende gânduri; sunt temple
de lumină în care ne scăldăm, smeriți.
Sunt adâncuri revelate-n suprafață!

Acu-nțelegi, iubito, că te iubesc
femeie, rotund, plin, adiere, înțeles,
gând, rimă, curat, simțire care mă înalță
către tine din profund în adorat?!

joi, 18 septembrie 2014


















Întâmpinare

Te întrebi de unde atâta energie?!
Chiar lumina abia găsește loc
să se strecoare în îmbrățișarea noastră!
Și-atunci, ne încoanjoară!...
Desprinzându-se de pe brațele mele,
conturează, cu magie de umbre
șoldurile tale, pieptul, obrajii,
în mângâiere...
Desprinzându-se de pe buzele mele
accentuează cuvinte dăruite
care-ți răscolesc... înăuntrul!
Joacă-n privirile mele,
reflectată din părul tău,
odată străpunsă pădurea de simțuri
în care ne întâmpinăm
unul pe altul
cu smerenia iubirii.

miercuri, 17 septembrie 2014



















Știu

Când odihnesc în vis,
atât de conștient de tine,
sunt împăcare cu sinele;
iubire ridicată din abis...

Chiar liniștea devine... plin!
Din gânduri și din simțuri
știm naște lumi adevărate
în care cultivăm senin...

În care nu mai așteptăm
și nu pretindem; suntem
conexiuni fiorilor cu energia
pe care-o dăruim ca să luăm...

Știu... Dorul de nemărginire
are savoarea prezenței tale;
ce-ar fi putut să-mi dea Divinitatea
de n-ai fi tu acea iubire?

luni, 15 septembrie 2014














Fie ce-o fi!

Te-ntrebi privind-o-n ochi:
de-ai săruta-o, ar clipi?
Tu ai hlizi copilăros,
încrezător...?  Fie ce-o fi!

Iubește-o! E-n șansa ta acum
să spulberi tabu-uri cu firesc;
zi-i: te iubesc! de parcă
ai respira iubire. Pare nebunesc?

Adevărat că e...  deloc ușor
ca-n universul de trăiri
s-aduni iubiri, să le conjugi
demitizând... destine. Te mai miri?

Te îndoiești vreodată
c-a dărui ceva cu tot cu sine
face bine? Sărut-o! Astăzi.
Pătimaș, dar tandru. Fă-o bine.

duminică, 14 septembrie 2014



















Marea iubire

Privesc în palmă...
Să ghicesc?!
Să văd în linii săpate-adânc de ani,
mai lungi sau întrerupte
cum trăiesc?!...
Ce simt?
Zâmbesc...,
ție-ți zâmbesc, privind în mine;
mă regăsesc iubindu-te!
Lipesc o palmă, apoi alta
de pământ...
Simt cum pășești
- prin mine mergi!
Dezinvoltura-ți e cărarea
pe care, fără să mă cauți,
mă regăsești. Al tău.
Acum.
Întreg.
Golit de sine...,
plin de... bine.
Tu? Toată!
Adorată.
Dăruită cu magia
pe care-o scriu în tine
cu simțuri nelumești...
În fiecare zi
ivesc în sensuri
rotunjite de vocale
o mare de cuvinte
rostite ție,
vuind de viață; ale tale.
Prăvălite-n gând
de pe cascade de simțiri...
Ești coala albă, nesfârșită, primitoare
-n care ne regăsim; unul în altul:
... conținut acestei mari iubiri.    

miercuri, 10 septembrie 2014

















Fără margini

Iubind înveți să nu ai... margini!
Să nu poți păși-n afara ta
când explorezi
prezența dragei tale;
să simți că tu ești ea...,
că ea,
de-ndată ce se naște căutarea,
răsare-n tine ca asiprație, dorință;
că-n timp ea ființează
înăuntru-ți, locuind deja
în firea ta, în modul de gândire,
în pacea de-a te ști
al ei. Că e a ta
făr’ s-o revendici; 
că viețuiește în tine
de la începuturi.
Că ea ești tu.
Ești ea.

marți, 9 septembrie 2014

















Acum

E-atât de simplu să visezi
fără să vrei să dai, să crezi, să iei...
Rămâne vis...,
sacrificat prejudecăților
reformulate, redenumite, reordonate
cât să spui că te-ai schimbat...
E-atât de egocentric altuia să-i ceri,
să-l responsabilizezi pentru ce ție-ți neglijezi...
A fi nefericit e-alegere...,
e-a ignora ce-ți datorezi,
găsind altora vină doar fiindcă nu-i a ta...
S-alegi e musai logic;
nu-i totdeauna drept...,
rănește; ți-oprește aerul în piept.
Interferează cutume, energii anume...
Înseamnă să sfârșești...,
bucăți din viață. Din tine însuți.
Să nu te-accepți, negând c-ai fost...
răsad pentru ce ești.
Învață că-i firesc să crești.
S-accepți eliberarea-n sine,
călătorind prin tine, mereu pe drum.
Acum.

luni, 8 septembrie 2014
























Azi

Mă înveți de la-nceput
să văd litere trăind,
tresărind, formând cuvinte,
bubuind puls cunoscut,
arcuind sau mângâind
forme, sensuri, sentimente.

Mă înveți să sorb arome,
să inspir adânc, din tine,
și-apoi să răsar în doi
crini eliberați de forme,
valuri dulci de iasomie
și urcuș de caprifoi!...

Mă înveți să cânt nuanțe
cu delicatețea forței
de-a trăi ce-mi dăruiești,
să golesc de sens speranțe
destocând din aspirații
ce-mi oferi azi: mă iubești.

















Firesc

Maestuoasă doamnă!
Spui chiar tu, însetată de înălțimi,
că urcăm pe același munte
- de la poalele... verii, în creștet de toamnă!

Și precizezi elegant: cărările ni-s diferite,
însă adesea, cu drag, ne intersectăm.
Ecoul și dorința ne sunt prieteni:
reverberăm reciproc..., ne descoperim pe iubite!

Da. Acest urcuș unul altuia ni l-am dăruit;
gustăm fiece priveliște, orice moment, fără grabă.
Și fără popas; ne dozăm suflul în spirale
îndreptate către înalt..., în priviri pironit! 

Știm amândoi că acolo, sus, e prea multă zare
și-amânăm împreună pasul pe creastă,
unde tălpile încap câte una...,
câte unul ajunge, adastă..., dispare.

Maestuoasă doamnă!
Întâmplarea este că te iubesc:
asta n-are urcuș, nu coboară,
nu se-așterne la poalele... verii, n-are toamnă.

Este prezent. E firesc.

vineri, 5 septembrie 2014



















Noapte bună

Şi-aseară,
Şi maine seară,
Şi mai ales în astă seară
Te iubesc.
Nebun.
Surprins de-atâta sine
Ca un adolescent îndrăgostit,
Naiv în gesturi uneori,
Dar şi profund... Paradoxal !?
Şi, mai ales, foarte prezent.

Şi-aseară,
Şi maine seară,
Şi mai ales în astă seară
Te iubesc.
Experienţa,
Aspiraţia
Şi mai ales cotidianul
Se împletesc în stare...
N-am timp,
Nu pot privi în urmă,
Nu pot s-anticipez...
Privind în ochii tăi
Trăiesc
Ce am crezut odată că visez.

Şi-aseară,
Şi maine seară,
Şi mai ales în astă seară
Te iubesc.
Iubesc!...
Auzi cum sună?
E ecoul desprins de buzele-mi
Care şoptesc pe clarul frunţii tale...
Noapte bună!

joi, 4 septembrie 2014


















Rost

Ţi-aş spune bună dimineaţa
îndepărtându-ţi de sub gene
acele vise-n care viaţa
e zbucium tributar valorilor perene…

Ţi-aş desena în colţul gurii
câte un zâmbet tandru asortat
oricărui gând salvat torturii
de a fi argument… salvării de păcat!

Ţi-aş dărui zile anume  
- înşiruiri de clipe inedite
ce răstoarnă vechile cutume
ale iubirii social trăite…

Ţi-aş reîntoarce în lumină
emoţia ce naşte conţinut privirii
prin acceptarea a ce va să vină:
trăirea sinelui ca rost iubirii.

luni, 18 august 2014

























În sine

Cărarea care duce prin noi
are sinele ca destinație.
Tu răsari binele în mine
și te bucuri de darul de a-ți fi
abundență, tandrete, inspirație.
Eu răsar în tine nesfârșirea
și împlinesc dorul să-mi fii
poveste, voluptate, adorație.
Cărarea asta a noastră nu are spațiu
decât întâmplător...
Nu construiește ziduri,
nu folosește pronume de politețe
și nu are așteptări...
Nici măcar un pat al ei nu are,
unde să ostoim aspirația,
să odihnim suflul dorinței...
Cărarea noastră are doar timp
- asumăm secunde de fericire cu miile,
fără să contabilizăm împreunarea...
Doar creștem, unul în drumul celuilalt,
unul prin altul,
tu și eu,
in sinele iubirii.