Zâmbet

Mai frumoasă decât ești
ești atunci când îmi zâmbești;
zâmbești flori, discret, pe buze,
buze coapte-n dar, s-amuze;
să amuze-n mine vreri,
vreri întruchipate-n seri;
seri pictate-n strop de stele,
stele-ți prind privirea-n ele;
ele-n mine te aprind,
aprind dor să-mi fii zâmbind...

De mână

Lună, lună, arc de strună,
te-aș conduce-n cer de mână,
îmbia la ceai de stele,
să sorbim norii-ntre ele.

Lună, lună-n colți de brumă
mă înalți, lucind, din humă
sus, pe fruntea gerului,
inimă misterului.

Lună, lună, tu, nebună,
tu descrești, mie îmi tună
câte-o altă nefăcută
într-o viață nepierdută.

Prieten ți-s

E vocea mea cea de-mi cotrobăie prin fire
sau tu-mi cutreieri nespus de curioasă gândul?
Vreau să te-nalț în mine ne-ntârziat, iubire,
ori să primesc, naiv, să-nțelepțesc venindu-mi rândul?...

O, adorato! Nu stau la coadă pentru viață!
Te-mbrățișez acum, în haina-mi muritoare,
prea conștient cum viața mă-nvață și dezvață
ca să mă-nvețe iar că nu ești pieritoare.

Te-aleg din infinitele intenții bune
- tu, singură, cu-adevărat a mea -
și îi poftesc pe toți ce altceva par să mă-ndrume
s-aleagă pentru ei și-apoi să-și ia!...

Eu, măi iubire, măi, prieten ți-s și mag,
iar tu – magia fastă ce-mi rostuiește neclintit credința
c-om arcui-mpreună curcubeie peste netrecutul prag
în care-și poticnesc cei ce te-au irosit căința!...