Dorm?!
Am adormit, iubire...
Tu vino, mă-nvelește
în vers duios
din tălpi pân’ sub bărbie.
Lasă-mi obrajii și fruntea
liberi, liberă; Vezi cum
– dorm, nu?! –
lumina-n ei se odihnește?
Descântă-mi visul,
mângâie-mi suflarea,
fi-mi armonie regăsită
și-apoi, încet, în brațe-mi
completează-ți rostul;
Hai, vino și te cuibărește!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu