Magic
Nu poți rosti durere în cuvinte,
s-oferi absurdului contur
chircit în brațele simțirii
doar c-ai scăpat gândirii hățul!...
Poți, oare, omule integru
s-asociezi naturii ce surâde-n tine
doar umbra - percepții zugrăvite-n negru?
Oare-ai nevoie de vreo vină, de rușine
doar ca să meriți viețui vreodată în lumină,
iar brațele-ți deschizi atât de tare
să-ți fii doar cruce,
în loc s-accepți că orizontu-i mult mai larg, mai mare?!...
Deplângi durerea
ce pare-a pedepsi anume prin strâmtul univers
sau ție-ți plângi de milă
fiindcă-nspre sine n-ai căutat încă acces?...
Cât de prieten ți-aș fi eu,
să storc din slove tragic,
știind că-n fiecare rătăcit cătând spre Dumnezeu
doar zâmbetul e magic?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu