Ție, poezie!
Ești a mea, că nu-ți știu altul,
nu te-adjudec făr’ să vrei,
știu să-ți fiu, smerit, amantul
răsucindu-te-n condei!
Mulți te cred capricioasă,
alintată-n abordare;
eu te-ncondeiez: frumoasă
- energie creatoare.
Nici că știu de unde-apari;
din străfundu-mi limpezire
văd în alții cum tresari
libertate de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu