În adânc!
Pe valuri răzlețite-n pripa unui lugubru salt
suie mecanic țeste omenești ițite din asfalt
țintind c-o arșiță neputincioasă către-nalt
spre viețuirea iluzoriu încropită-n șpalt!...
Înoată trupuri grele, ostenite de atâta vină,
în năclăita smoală din drumul văduv de lumină
pe sensul unic golit de sine, dar umplut de tină,
spre un liman dezsuflețit de-o beznă întreit haină!...
De-i fi captiv, dar conștient măcar de ce te doare,
de mâlul îți cuprinde rostul în falsă-mbrățișare,
scufundă-te! Croiește-ți tu mareea și propria ta mare,
răstoarn-o-apoi cu tot cu orizont... în înălțare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu