Poezia mea
Poezia mea are talie
- slove dulci-arcuite,
cuprinse cu palmele-mi amândouă,
astfel că literele care-ți dau ție formă
sunt desprinse parcă din căușul acestora,
unde mi-au scris deja linia vieții...
Poezia mea are ochii tăi
- cătarea lor caldă, spre mine,
pe care lumina scânteind
o aduce printre cuvintele
care te privesc, rostite zilnic
cu gândul la tine, ca hrană tristeții...
Poezia mea are feminitate
- haloul ei de tandrețe
rimează cu sufletul tău
pe care atât de masculin îl ador
trăind în fiecare zi evadarea spre tine,
iluzia care sfărâmă pereții...
Poezia mea are spațiu
- distanțele dintre noi sunt doar temporale:
cunoaștem intensitatea orelor,
însă ne despart zile și ani...
Ne rămân în comun florile, mângăierea, culorile
pe care ni le-am dăruit ca poeții...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu