Mai dragă
Ochii tăi teribil de limpezi
îmi lunecă fiori sub piele...
Năpârlesc, parcă!
Lepăd instantaneu cute, oboseală, lehamite
cu care anii m-au dăruit din plin, cu migala rutinei;
mă redezvălui cătării lor curioase...
Impulsul tandreții cu care mă-mpungi fără sfială
îmi cutreieră trunchiul dezmorțit,
îmi electrizează brațele
pănâ în vârfurile degetelor!...
Dau să te cuprind și,
brusc, se curbează întreg spațiul iubirii
sub puritatea gestului:
brațul meu înconjoară
nu doar talia ta,
ci întregul împărtășit
chiar și din priviri.
Ești cu atât mai frumoasă
cu cât în mine revăd adesea
toate câte mă-ncântă la tine!
Dezinvoltura-ți se reflectă în atitudinea mea,
vorbele-mi sunt așteptările tale,
zâmbetul mi-ai împrumutat fără termen...
Mi-ești cu atât mai dragă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu