Puls
Nu te-aș putea uimi
recunoscând că nu știu să sfârșesc
sărutul ăsta în care respirăm!
Sunt darul tău de a primi
nelimitarea ca firesc,
ca regăsire. Căutăm,
de-o viață parcă,
limanul dincolo de care
cuvintele chiar pot iubi,
iar mângâierile nu-ncearcă
să invadeze; sunt alinare
sinelui ce-e evadat din gri!...
Chiar astăzi ne descoperim
în inima prezentului, ca puls
independent trăirilor trecute.
Reînvățăm să fim.
Ne rupem de impuls.
Eliberăm chiar așteptările avute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu