Desuet
Frumoaselor, nu râdeți de poet
când slovele-i v-adie-n păr
redeșteptate simțuri într-o lume
în care și surâsul rimează desuet!
El spune „-a mea” făr’ să posede;
nu condiționează-ntre destine,
deși ar... ninge „dacă”-n voi știți căuta
zăpada s-o așterneți și în ea ați crede!
Nu-i reprosați menirea de-a vedea,
nu-l alintați - spiritual - drept ignorant.
Desigur, e nebun cotrobăind prin univers
după divinitatea ce-a găsit în el deja.
Voi, suflete-nzestrate cu tumult,
nu-i judecați a gândului măsură,
ci creditați-i inima în fiecare vers
cu-al vostru puls..., nimic mai mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu