Duioșie
Prinde-mi privirea, dacă poți
și-ți fă din ea ce-ți șade bine:
zâmbet nedescifrabil pentru toți,
cules tandreței, emoției din mine...
Apucă-mi mâinile cu-obrajii,
să reînvăț, neegoist, din duioșie
gesturi plecate, care să devină pajii
alaiului de simțuri ce te-nsoțește mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu