ce iubirea
... mai locuiești la mine-n piept,
când dor mi-i să inspir deodată
emoția și gândul și simțirea?
... te semețești lumii rebel
când imi împunge-n coastă crezuri
din care să-mi clonez trăirea?
Hai, fi-mi scânteie de divin sub pleoape
și în surâs răsfrânge-mi creativitate în deplin;
fi-mi astăzi ce iubirea-ntotdeauna poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu