Înalt
De cauți poezia în zile numărate,
iubire,
afla-vei chiar în frământare
că zilele nu-s întâmplare;
au ritm și vers si verb și rimă:
descoperă-te-n clipă, o animă!
Cauți spre coala albă slove,
iubire,
și-nspre poet fior boem.
Tăcerea-ți sună în acord de recviem,
de nu-i fi azi cuvintelor lui muză;
el, pogorît vremelnic în percepție obtuză...
El știe visa fără-ndoială,
iubire,
știe că poezia-i armonie și nu tulburare,
și că e om născut din contemplare;
îl doare, i-i foame, pășește pe asfalt,
dar n-are limite, nici teamă de înalt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu