Vin
În aura-mi de monstru trecător
mărșăluiesc sub stele;
mi-e liber creștetul, deși
-n răstimp de viață
câte una dintre ele
se prăbușește-n mine
și-mi luminează calea...
Privirea-mi stă-nainte-nfiptă
indiferent c-acolo-i hău
ori geană luminoasă.
Vin, Doamne; trec hotarul tău.
Primește-mă acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu