Mama
De-ți semăn chiar și numai
când soarele-mi alungă
umbre prelungi săpate-n frunte,
tot știu că numai tu ești cea
care nu-mi vede - odinioară - cârlionții
ajunși acum spice cărunte...
Nu-i timpul vrednic
să îmi fure, dând uitării,
la schimb cu vlăguita lui patină,
ce-mi dăruiesti de-o viață:
însăși viața. Îți mulțumesc fiind ce sunt:
dovadă a iubirii tale licărind în timp-lumină!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu