Lună, lună, arc de strună,
te-aș conduce-n cer de mână,
îmbia la ceai de stele,
să sorbim norii-ntre ele.
Lună, lună-n colți de brumă
mă înalți, lucind, din humă
sus, pe fruntea gerului,
inimă misterului.
Lună, lună, tu, nebună,
tu descrești, mie îmi tună
câte-o altă nefăcută
într-o viață nepierdută.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu