Prin fire
De-aș fi doar limpede
- meandru netezit de undă,
n-ar mai cerca absurdul sufletu-mi s-ascundă...
Sunt, la vedere, si senin și vină,
încordare și fugă din rutină...
și mă-nclină fiecare eu și uneori
simt că retez în mine tulpinile de flori...
- s din carne; sângeră și doare și ... mă rup,
de-s țintuit ființei; aș renunța ușor la trup.
Nu-i vorbă, aș hălădui prin fire,
imun la viața zămislită în iubire.
Dar știu de câte ori vibrează-n azi culoare
că-n zâmbet pot descoperi chemare
și că neacceptarea doar schimonosește
ceea ce timpu-n minte... minte că sfârșește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu