Reînvăț
Chiar și când pe sub zări
norii-și coboară burți întunecate,
nu calc în vis...
Strâng între pleoape amintiri
- restrăluciri din clipe neuitate,
- n lumină asumate ca trăiri,
simțiri, gândiri, iubiri
necondiționate.
Nu ploaia-mi va-neca cuvintele-n gâtlej;
de-i ropot, vorbe ropotesc
chiar și când n-am cui să-i rostesc,
cui să să-mi primescă să iubesc,
cui să șoptesc că mă smeresc
de-atâta netăcere!
De-i liniște, îmi liniștesc strigarea...
Mi-aștern o rugă sub obraz,
mă-ncovrigesc negând că-mi amintesc
uitarea.
Chiar și când zilele pălesc
- mi găsesc luciditatea fără de păcat...
Învăț..., nu! Reînvâț iertarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu