Ironic
În vâltoarea de absurd care ne ocupă viața,
zilnic, toți... orbecăim, căutăm ceva anume
între reguli acceptată, schilodită de cutume;
neaflată-n rugăciunea... nerostită dimineața.
Aspirațional îi spunem, îndeobște, fericire;
o percepem... slut: liman al propriei putințe
imputat în fals, adesea, unei proxime ființe
ce la rându-i văduvită de-a iubitului... iubire.
Și, atrofiați de reguli, ne reinventăm prostia
de-a ne schilodi iubirea impunându-i așteptări,
norme-nalte sociale, limite fără iertări,
deturnări de echilibru ce hrănesc doar ironia!...
Ne mințim c-a spune-adesea fericitul te iubesc
devalorizează sensul, îl transformă-n vorbă goală;
ca și cum iubirea este un.. sfârșit; forma finală...,
când, de fapt, e începutul fericirii ca firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu