Dor
Vezi? Te-ascult deși ești voce
care vine din neant... Dimineață,
la fereastră, când te caut în tării,
răscolesc în trup de ceață
să te-mbrățișez... Nu vii...
Ești aici. Trăiești în mine,
răsari simț, așterni prin gând
împlinire pentru sine...
Ți-aș da timpul, mai curând
- tot ce am de așteptat
aș împărtăși cu tine
fără să aștept nimic! Mi-ai dat,
mai presus de toate, dor!
E frumos, intens... și-l cresc!
...și nu-l știu citi: mă-nvață cum să mor
sau mă ține viu? Iubesc...
Mi l-ai scris direct pe buze
și-l rostesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu