luni, 15 iunie 2015



























Neașteptat

Ai putea dimineața să te trezești... îmbrățișare!
Da. Îmbrățișare.
Să lăsăm gestul, acțiunea, impulsul!
Ai putea fi chiar starea.
Ai trece astfel de brațe, de piele și de atingere,
de cuprindere și intimitatea afecțiunii;
poți trece de gând și de intenție,
de proporția îmbinării ca unul!
Poți păși chiar dincolo de a fi răspuns
- dăruire a ceea ce tocmai ai primit.
Ai fi chiar starea, nu-i așa?
Știu, e tentant să-ți spui
că marea se-nfioară-ntre maluri;
că muntele-i, de fapt, culcușit în linia orizontului!...
Dar ai putea elibera talazul de țărm,
trunchiurile din stânci și crestele în înalt, nu-i așa?
Ai putea rearanja toate aceste culori
într-un limbaj necuvântat.
Ai fi parte, nu doar observator al ființării...
Te-ai reînființa fără margini,
neașteptând și neașteptat de frumos.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu