Vei ști
Când pașii ți-s alunecare ce dizolvă ritmul
și timpul nu-ți bătătorește predestinat cărarea,
când dincolo de gânduri reinventezi plutirea
și nu socoți în valuri unde te poartă marea,
când traversezi lumina primind să te străbată
și nu mai iei pieptiș vreo creastă pe care se ivește,
când foarte conștient alegi ca sinele să-ți fie soartă
eliberându-ți curcubeul pe cerul care îți priește,
vei ști.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu