Două dimineți
Am rugat răsăritul
să-mi acorde
o zi cu două dimineți:
în prima, să te iubesc somnoroasă,
grăbită cumva,
deslușindu-ți surâsul
după aburul de cafea
și la fel de frumoasă
ca-n fiecare astăzi
ce izvorăște din ieri și alaltăieri,
din primăveri și toamne
și la fel de senin
cum verile, iernile
mă încântă cu plin
lângă tine.
În dimineața a doua,
să te iubesc efervescent de zglobie,
fără zor, să-ți ghicesc
ce-mi doresc la cafea,
s-aștern delicat pe hârtie
două versuri
oarecum răsfățate,
să le-aduni în brațe,
ca ieri și ca luna trecută
și ca săptămâna viitoare
primite; zece, o sută,
mii, trilioane,
vii.
Vreau, Doamne, două dimineți pe zi,
să-ncapă sărut, alint, dezmierdare
și căte și câte pot incă iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu