Undeva
De mă numesc așa
să recunoști în astăzi
ce ieri numeai în sine-ți deja-vu,
desparte-mă-n silabe;
pe fiecare ia-o,
rostește-o cum vrei tu.
Cânt-o pe prima!
Dă-i ton, în simțuri
să valseze.
Pune-o pe-a doua lângă suflet,
numele tău s-o-mbrățișeze.
Pe ultima alint-o,
iubește-o ca atare
- nu mai avem un nume,
fiecare.
Or zice mulți
că ne-am prostit, cumva...
Eu cred că doar suntem,
urcând unul în altul
către undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu