În armonie
Să nu crezi nici măcar în mine
- strecor instinctual cuvintelor intenție și rost,
deși sunt conștient că nu pot ști ce-ți este bine;
nu-ți căuta menire în ce-mi este, ce mi-a fost....
E doar păcat ereditar prin pilde-a ocroti;
mă iartă așadar că-ți sunt, de neales, părinte.
Ce-i adevăr, în tine, treptat, ai a descoperi
cu fiece trăire filtrată de propriul suflet și de minte.
Pot să îți spun, smerit de-atâta-ncărunțire,
că adevărul nu-i urcuș, nu-i sacrificiu de sine,
nu-i ceea ce alții povestesc din proprie simțire;
... -l vei recunoaște singur privind, în liniște, în tine.
E curgere în armonie. Eu ți-s amonte și am sens
doar oferindu-ți, deplină, libertatea de-a alege
calea-ți spre-nainte. Știu, orizontul e imens,
dar și-n furtuni afla-vei seninul. Acceptă-l și-l vei înțelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu