Altfel
Tu știi că ploaia e iubire.
Altfel, obrajii cum ar străluci
de-atâta verde-n jur,
cum tălpile s-ar răcori
și-ar dănțui
copilărește,
cum frunțile s-ar înălța
către belsugul pogorât cerește,
cum apa-ar mângâia,
în loc să ude,
cum ceru-albastru-gri
în curcubeu și-ar arcui
culorile-i profunde,
cum prospețime ai simți
fără s-o afli-n unde,
cum ai cunoaște limpezirea
decât eliberând simțire,
cum ai discerne altfel
ce e viața,
ce este viețuirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu