Nu oamenii sunt hâzi!
Chiar fricile le deformează chipul!...
Sunt, mulți, robiți în propria gândire
ce oglindește presupusa gură-a lumii.
Terifiantă-n viziunea mișcătoare ca nisipul
le este propria simțire, neacceptată cu-ndârjire,
bună de-ascuns sub preș, de dragul rațiunii...
Nu știm iubi, nu procreăm decât ecouri surde
pe care le-nrolăm în viață transferându-le frustrări...
Habar n-avem să acceptăm din responsabilitatea
de-a recunoaște-n noi chiar sursele absurde
ale atâtor... hâde, dezumanizări.
Ne mângâie orgoliul, ni-i dulce vanitatea...
Nu oamenii sunt hâzi, iubire,
doar neștiința lor de-a fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu