Adesea
De-aș fi eu piatra,
mi-ai fi apa
primindu-mă în unda-i curgătoare,
lucind culori pe-obrazu-mi lustruit
de respirația-ți unduitoare.
De-ai fi tu munte,
ți-aș fi cer
primindu-ți fruntea să-mi străpungi
seninul cu un dor de stele
în zilele-mi adesea lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu