Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Iubești


Și deslușești
când furi din coada ochiului
chiar umbra ta înfometată, prin lumină, lungindu-se
de sub călcâie până pe perete...
Nici tu nu stai.
Treci zidurile, înafară.
Respiri!...
Iubești, așa-i?
Inima-ți bate zilnic puls de Dragobete.
Îl deslușești în gesturi,
în postură, în tresăriri, în palmele deschise,
în mersul apăsat – zâmbești
cu-ncrederea arcuindu-ți-se în priviri...
Dorința îți nemărginește starea
- ești chiar nemărginirea;
ființa nu-ți mai este ferecată-n formele trupești.
Renaști.
Ești... marea.
Sarea.
Gustul pe care-l regăsești.