Călin - oleacă iubire, oleacă venin!...

Și ticălos, și drag


Nu știi s-alegi;
pur și simplu, n-ai mod cu care stările să-ți înțelegi:
ce doare, ce place,
ce simți ori ce ai vrea...
E lumea - cea din tine?
Tu cutreieri spații? Te conține?
Real e ce atingi sau ce-i în mintea ta?
Te-ai întreba, pe tine,
cine ești?
Vremelnic – suflet mărginit de reguli
sau ideal din sfere ce par nefirești?
Preferi trăirea pasiunii
ori neuitarea ei în sine?
Ți-e teamă că lumina
ar devoala cu fiecare zi ce vine
temeri ce fac din suferință cert,
că timpul nu s-ar mai punea opune
banalizării trupului inert?...
Și ticălos, și drag...
Percepția îți incovoaie dur spinarea.
Chircești în tine singurătatea-mpărtășită
celui ce-a cautat la tine-n brațe alinarea...
Strâns..., foarte strâns.
Dispar delimitări, pereche...
Idei și simțuri definesc întregul.
Tresari!
Gândul transcende pătimaș distanța...
Chiar simți fiorul materializând îmbrățișarea?
Te recunoști în celălalt?
..., ești starea?!