Nesfârșită
Te aleg dintre mii de tonalități,
accente și sensuri
tocmai pe tine, de fiecare dată,
zugrăvită în alte vorbe,
respirând versurile mele.
Zilnic, am o coală albă în față
și te desenez din cuvinte,
astfel încât toți care nu te cunosc
să știe ce iubesc la tine:
ești nesfârșită.
Ești așa cum te vreau.
De fiecare dată încep cu tine și,
când literele dau pe-afară din pagină
(chiar și unele ștersături, pardon!)
îți mai agăț câte o vocală
pe la poală,
câte o virgulă, răzvrătită, după ureche,
ori punctez apăsat, parcă sub tocurile cui!...
În paranteză fie spus,
te scriu cât vreau eu de mlădie,
îți provoc zâmbete ștrengărești
și răspunsuri neechivoce,
iar tu, drept recompensă,
te dezvolți voluntară și independentă.
Mmm... , parcă nu te-aș lăsa nici azi în suspans:
îți întind curtenitor o liniuță de dialog
și-ți închin o majusculă de la care începe
dialogul nostru diurn.
Degetele mele mângâie foaia,
albul vibrează sub atingerea
cuvintelor cu care de dezmierd,
tu îmi vorbești, eu te scriu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu