Suflu
A fost ieri.
Este azi.
Sare în ochi
mai ales în stângăcia
cu care refuză să se desprindă
de cuvinte...
E scai!
Sâcâie oarecum...
Nici zâmbetul nu mai e întreg
- se simte prădat de pretext!...
N-are timp, n-are spațiu
– doar suflu!
Doar conexiune cu sinele,
peste convenții, desupra rigorilor.
Și e cu atât mai viu,
cu cât bântuie nebun
de la unul la altul
cu viteza iubirii!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu