Stare
Resemnarea odată cu vârsta și deci timpul devin ridicole
- nu-s de ajuns s-oprescă tumultul
care mă animă din fiecare respirație-a ta...
Mă trăiești voluptos,
iei energie direct din cuvinte, din ochi și din gesturi
sau direct din dorința de-a te cuprinde:
te desfată să vezi că te vreau,
te hrănești cu iubire,
cu pasiunea care rodește în ea...
Te trăiesc cu intensitatea secundei
n-am răgaz, odihnă, n-am stare...
Fur timpului flash-uri în care te văd,
îți scriu sau sorb vorbele tale.
Le dosesc lângă suflet - mi-l mângăie...,
să le pot împodobi mai apoi
delicat, cu propria-mi răsuflare.
Asta înseamnă că respirăm împreună
starea, întreg farmecul ei, iar aerul tare
ni se oprește adesea în piept...
Deși-l controlăm cu matură gândire,
o aștept... o aștepți.
Secunda în care...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu