Văd
De câte ori îți prind privirea,
ochii tăi mari mă îmbrățișează în curiozitate,
iar palmele-mi zvâcnesc înainte,
să te cuprindă cu drag,
mai ales să te simt...
Luneci ca nisipul clepsidrei
ce s-a deschis în sufletul meu
și, la rându-ți, nu știi de unde să mă apuci:
dintre lucirile care-mi zvacnesc sub pleoape
sau din silabele țuguiate de seriozitatea
de care profit ca să dilat prezentul?...
Fir cu fir, însă, adaugăm conținut,
consistență, material
acolo unde până acum
doar gândurile noastre zburdă imagini,
și idei, și cuvinte, și stări!...
Sorb câte o vorbă de pe buzele tale,
cu aceeași sete cu care o rostești,
sau îmi învârt jucăuș după ureche
intonația cu care te alinți uneori...
Ești frumoasă.
Iar eu, întâmplarea că văd!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu