Insula noastră
Insula pe care-o numim a noastră și fictivă,
unde iubirile rodesc spontan, fără opreliști,
mă-înnconjoară cu afecțiunea ta nativă
- cea dragă mie, dintre mile de priveliști...
E-o inimă în care, puternic, puls zvâcnește,
un reazem ferm ivit în neguri de ocean
în care rutina înghite afectul - vălurește
peste golul trăit în ritm cotidian...
Poate tocmai de asta mă-ntâlnești
în gând, doar în cuvinte sau energii captate,
și încă îți e teamă să mă regăsești
- închipuire dulce-n fadă realitate...
Mă-mbrățișezi cu dorul adunat o viață
și mă săruți eteric, feminină, delicată...
Cuvintele-mi te iau în brațe, te răsfață,
acum reale – doar visate altădată.
Insula pe care-o numim a noastră respiră,
e vie și capătă în fiecare zi contur
care se-autoîmplinește, se inspiră
din conținutul pe care-l eliberăm în jur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu