Viu
Flori de tei stau perdea între noi
- ciorchini încărcați de polenul iubirii,
timpul nostru se-nfoaie de-arome;
îl sorbim dintre clipe..., petrecând amândoi.
Şi zâmbim... Mai c-aș da timpu-napoi!
..., înainte de flori şi de frunze;
aş întoarce din drum şi lumina,
unde i-i locul: în căldura ochilor tăi!...
Nu te văd..., te simt și te scriu,
și-aud Universul pulsând dinăuntru!...
Te-am regăsit – neaflată-n ce-a fost;
ești mie trăită. Dragă tare. Sunt viu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu