Rebel
Poftim de dați cu pietre-n tigva asta goală!...
Răsune-n amintirea colectivă cu troznetu-i sinistru
ecoul condiționat să crească în trupul muritor
același fals, impersonal scenariu de viață personală...
Nu ezitaţi să daţi la gioale marionetei dezarticulate,
să vă-nfoiaţi de mândri c-aţi prăvălit-o-n praf!..., acolo unde
răscoliţi cu râtul însetat de spaima că un coate goale
ar da o perspectivă proprie orbitelor la voi holbate...
Curaj! Nu aveți a vă teme de descărnatul ăsta trist...
Înfigeți-i bombeurile-adânc în coaste! Trăiește încă!
L-aţi programat cu toții să nu-și afle inima în piept
și liniște să nu cunoască; nu are glas să-și spună: exist!...
Că populaţi această lume zornăitoare de schelete,
nu fiţi jigniţi: e moştenirea de a fi imun, noncreator,
alineat în rând la viață. Alege care poate, conștientizând
privirea spre interior, să umple gol cu plin când îi e sete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu