Pietre șlefuite
Dacă n-ai fi,
cu siguranță te-aș visa
când, ostenit să-ntorc piatră cu piatră
ziua prin care limpede-mi e căutarea
teamă mi-ar fi că aș putea-o tulbura...
Te-aș răscroi din așteptare,
din forme altora iubite
după cum veghea-mi răsplătită
ar vrea să te-ntâlnească,
dar dorul-mi ce te-mbrățișează
făr’ să te cunoască
știe c-ai fi
- când o s-apari -
neasteptat de dragă mie,
doar el capabil să te recunoască...
Și n-ar fi dor,
de n-ar fi ani
și pietre șlefuite în albia de vise
unde eu, nebunul,
deși pășesc desculț de fapte,
sunt ocărât prin toate cele zise
de înţelepţii-nțepeniți în maluri!...
Ştiam că eşti, deşi ieri nu erai...
Şi tu mă aşteptai s-apar cu forma altora ştiută
- un negustor de ritualuri
dispus să vândă iluzia unui liman,
şi nu lunatic reflectând în el lumina!
Astăzi te recunoşti
ca parte a magiei
de-a mă fi întrupat chiar tu.
Din pietre șlefuite-n albia de vise
întoarse pe-o parte și pe alta-n căutare
descoperit-am împreună puterea de a spune: nu
..., atunci când da înseamnă
a le duce de unul singur în spinare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu