vineri, 13 februarie 2015



Totul va fi bine

Nu avem timp;
n-avem ce măsura!
N-avem de disputat,
de împărțit în două,
nu știm a separa.
Nu așteptăm,
pentru că este;
nu-s toate ale mele,
ale tale nu-s.
Palpabile, ca-ntr-o poveste,
le-avem, cumva, a noastre
făr’ a le-adjudeca!
Le-mpărtășim pe toate
nu fiindcă le dorim;
dorite altădată
acum se manifestă
ca stare de sublim.
S-au întâlnit;
le recunoaștem unul celuilalt
atât de simplu,
uimiți de chiar firescul
de-a plonja cu totul în înalt!
N-avem cotloane,
nu trăim scenarii;
n-ascundem iubirea
după reguli gri;
inima noastră deslușește arii
nelimitate-n plan;
proiecții răsfățate de Divinitate
în planuri ale Sinelui de-a fi.
Și am numit-o,
parcă de la sine,
regăsire.
E plin, ce-și află în rotund
chiar sensul: totul va fi bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu