luni, 23 februarie 2015



Înălțare

Mult mai tânăr, îmi spuneam
că... liniștea e un om chircit
în umbra lui,
cu mâinile strecurate în gând,
căutându-și iubirea
ca pe-o atingere
uitată în colțul buzelor...
Și totuși, știam
că timpul... plouă peste mine,
mugurii îmi cresc
și-apoi înfloresc 
zâmbet larg, deschis,
regăsit aievea
în deplinul sine,
dincolo de vis.
Mâinile-mi tresar,
se desprind de gând,
nemaicăutând;
regăsite bând
în îmbrățișare.
Viața nu-i uitare;
este înălțare
fără a fi mit.
Fii îndrăgostit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu