vineri, 20 februarie 2015



Rimând

Nu poți să spui,
dar lumea spune făr să știe;
știind,
adori să pui în vorbe bucurie,
să asortezi iubirii rotundul din vocale
să-mi simți pe solduri palmele
rimând
în versul care te-a ales mireasă,
vibrând cu miez până la vărf de degete...
Chiar ești frumoasă
și strălucești de-atâta mine;
în ochi îmi regăsesc oglinda,
chiar și când nu-s în fața lor...
Ni-i dor.
Atât de dor încât, smerit,
deloc ușor... devine, eliberat, ușor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu